Abang este cel mai inalt punct din imensa caldera a vulcanului Batur si al treilea de pe insula.
Acu ceva vreme am vazut cateva poze de pe varf care mi-au atras atentia, cu celebrul Batur de partea cealalta a lacului.
Parea foarte fain, iar dupa ce am citit ca nu este prea popular printre turisti, m-am hotarat. Muntele asta ne asteapta.
Am gasit un traseu pe Locus Map, cateva perspective pe google earth si mai multe poze din varf. Nu prea multe informatii, dar tocmai de aceea ne-a atras.
Stiam ca in zona Kintamani localnicii sunt agresivi cu turistii si ii obliga sa ia ghid pentru un traseu banal. Facusem in Romania trasee mult mai grele decat ce urma, asa ca nici prin gand nu ne trecea sa luam un ghid.
Planul era simplu, mergem pe un drum mai mic si necirculat pana acolo ca sa mai vedem si alte locuri, trecem dupa ce se intuneca de punctul de control si dormim pe undeva cateva ore. Pana la 3am, cand pornim pe traseu ca sa ajungem pe varf la rasarit.
Am pornit la drum, totul a decurs bine pana la punctul de control. Fiind intuneric, sigur nu ne-au vazut pielea alba, plus ca eram imbracati bine.
Aproape de finalul drumului, am dat de o portiune de drum dificila, abrupta, cu nisip si pamant. Am impins motorul, care s-a dat batut, pana la un templu unde am ajuns la asfalt. Acolo am vazut ca am fi putut ocoli drumul acela de pamant si sa o luam pe unul mai bun. Nu mai conta…
De la templul hindu (Pura Bubung Renteng) am continuat spre locul de unde pornea traseul. Drumul inca ok pentru motor. La un moment dat am ajuns la o parcare mai larga, de unde porneau multe poteci. Pana acolo puteam merge cu motorul…
Am gasit un loc de campare un pic mai incolo de parcare, parea ca si altii il mai folosisera. Racoare si umed. Ne-am dat seama ca urma o noapte friguroasa…
Ne-am trezit la 3am, pregatirile ne-au luat o ora, desi noi calculasem ca avem nevoie doar de 30 de minute. Incercam sa recuperam pe drum…
Directia traseului era indicata de o sageata galbena de pe un copac in parcare. Pustiu, semn bun.
Traseul destul de banal, nu prea abrupt, oricum nu vedeam mare lucru pe intuneric. A tinut asa pana la primul templu, de unde parea ca incepe ceva mai serios. Tot acolo, am avut o belvedere spre lac si muntele Batur.
Soc! Pe Batur erau 3 linii de lumini care se indreptau spre varf. Sa tot fi fost cateva sute de turisti.
Asa aproape, doar de partea cealalta a lacului, aveam intregul munte doar pentru noi.
Plecam multumiti mai departe 🙂
Tot mai abrupt si alunecos. Pe intuneric mai greu de evitat zonele acestea, dar ne descurcam. Ajungem la al doilea templu si ne cam dam seama ca trebuie sa grabim pasul daca vrem sa ajungem la rasarit.
Trecem si de partea abrupta si alunecoasa, dar bateriile s-au cam epuizat. Probabil lipsa de somn si mancarea… Vlad o ia inainte iar eu ma multumesc cu un rasarit printre crengi. Oricum, cand ajung in varf, e foarte fain, soarele lumineaza Baturul si aproape toata caldera.
In varf e asa de liniste, mi-a fost tare dor de munte! As fi stat toata ziua acolo.
Mancam, dormim, inca niste poze si pornim inapoi. Vedem si noi acum traseul mai bine.
Vegetatie specifica climatului tropical. Impresionant!
Unul dintre cele 2 temple de pe traseu.
Satul Batudinding, lacul Batur si vulcanul cu acelasi nume
Traseul pe care l-am urmat:
Link download track gps: Abang-GPS-track.gpx
Te-ar mai putea interesa: 3 zile in jurul vulcanului Agung din Bali, festivalul artelor Bali – ceremonia de deschidere, festivalul artelor Bali in imagini.
Leave a reply