Tura foto in Norvegia, tara fiordurilor si aurorei boreale.
Insulele Lofoten, arhipelagul celor mentionate mai sus, plus paradisul fotografilor. Voiam sa verificam daca si-au castigat numele pe drept sau e doar o nascocire a mediului online.
Planuiam de mult sa mergem in tarile nordice, pana intr-o zi cand ne-am hotarat si am cumparat biletele.
Am ales luna martie pentru ca ziua e egala cu noaptea si puteam sa vedem peisajele pe timp de zi, iar pe timp de noapte aurora. Alta alternativa ar fi lunile septembrie – octombrie.
Aveam timp si voiam sa iesim cat mai ieftim, asa ca am luat bilet cu escale. Prima in Londra si a doua in Oslo. Nu mai stiu exact la plecare, dar tin minte ca la intoarcere am stat 10 ore in Oslo (noroc ca am prins noaptea si am dormit in “locul de rugaciune” din aeroport) si 10 ore in Londra.
Cu cazarea a fost mai complicat, foarte scump si eram cam obligati sa stam in acelasi loc toata perioada, daca voiam sa beneficiem de o mica reducere. Nu se potrivea stilului nostru de calatorit, asa ca am inceput sa ne gandim la alternative. Pentru ca era martie, destul de frig si zapada, nu se punea problema de cort sau bivuac, plus ca achizitionasem biletul de avion doar cu bagaj de mana.
Aveam nevoie de masina, citisem ca transportul in comun e cam slabut, vine rar si oricum nu circula in zone mai izolate. Nu se punea problema sa mergem doar in zonele turistice, dimpotriva, restul era mai interesant pentru noi.
De stat la “ia-ma nene” iar nu prea era fain, degetul mare ar fi avut de suferit din cauza frigului si a timpului petrecut in aer. In alte zone mai calde pe unde am mai calatorit, a fost chiar interesant la ocazie, in fiecare masina era alta poveste de viata.
Vlad a venit cu ideea. Hai sa luam o masina mai lunga si sa dormim in ea. In cel mai rau caz, daca e foarte frig, tot iesim mai ieftin sa lasam caldura toata noaptea pornita. Super, am gasit si ceva la pret ok (a se intelege scump, dar ieftin pentru Norvegia), am gasit si solutia cum sa caram si sacii de dormit la bagaj de mana deoarece ocupau foarte mult loc in rucsac -> pe post de poseta se incadrau la fix in dimensiunile acceptate.
Mai aveam inca un plan B, ca sa mai dam din cand in cand de un dus, vorbisem cu niste localnici de pe couchsurfing (un site de cazare gratis pe la oameni binevoitori) sa stam la ei. In rest, erau bai publice cu incalzire si apa calda (fara dus) imprastiate prin insule.
Ajunsi acolo, la aeroport ne-au dat o masina automata. Niciunul dintre noi nu mai condusese automata si manualul era in alte limbi nordice necunoscute noua, noroc cu nenea google.
In primele 3 zile a nins aproape continuu. Cand iesea putin soarele, adica 2-3 minute, saream la poze. De aurora nici vorba.
Mai aveam 4 zile de stat si nu am vazut nici macar un galben-verzui, albastru, sau orice culoare pe cer, in afara de gri sau negru.
Ne-am pus sa studiem site-uri meteo, directia curentilor marini, a norilor, precipitatiile, imagini satelit, explozii solare, si orice mai tinea de vreme. Ca sa prindem aurora, aveam nevoie de o combinatie buna intre explozii solare si cer senin. Fenomenul se datoreaza coliziunilor dintre moleculele gazoase din atmosfera pamantului cu particulele incarcate electromagnetic provenite din soare.
Intre timp ne-am plimbat prin zone mai turistice, dar care totusi merita vazute.
Oraselul Reine cu foarte cunoscutul varf Reinebringen (448m). Voiam sa facem si noi plimbari pe munti, dar nu s-a pus problema din cauza vremii.
Hamnøy este un mic sat de pescari, situat inainte de Reine, cu un peisaj foarte fotogenic.
In aceste doua localitati erau inghesuiti majoritatea fotografilor, aici fiind si cele mai multe cazari. Desi erau multe alte locuri mai interesante…
Alt sat de pescari este Nusfjord, destul de izolat de restul dar cu o priveliste frumoasa, cand e vreme buna se pot face plimbari pe muntii din jur.
Å este ultimul sat din insula Moskenes, partea sudica a insulelor Lofoten. Drumul se termina acolo, dar nu si insula. Probabil se mai poate merge pe jos, dar nu garantez.
Plaja Haukland de pe insula Vestvågøy este un must. Se poate face o plimbare intre Haukland si plaja Uttakleiv, practic se ocoleste muntele aflat intre cele doua plaje.
A 4-a zi nu a mers, a 5-a zi am vazut ceva sa ne mai linistim dupa ce ne-am miscat 300 km mai la nord. Studiatul a dat roade!
Aurora am zarit-o prima noapte intr-un loc neturistic. Din pacate in zona de sud, localitatile amintite mai sus erau primele in calea curentilor care aduceau nori grei de ninsoare.
Prima data am vazut-o langa satul Nyksund din insula Langøya. Este cel mai interesant, a fost parasit o perioada dar de ceva timp au inceput strainii sa cumpere si sa restaureze casele, se poate gasi cazare pentru cei care vor sa petreaca o noapte sau mai multe in zona.
In aceeasi noapte, ne-am plimbat pe toata partea de nord est a insulei, prin jurul satelor Stø si Klo. Nu doar aurora a fost impresionanta aici, ci si rasaritul.
Ultima si penultima noapte am petrecut-o pe insula Himnøya, mai exact pe langa localitatea Offersøy, unde gasisem un couchsurfer dispus sa ne primeasca. A fost o alegere excelenta, pe langa faptul ca era pustiu si foarte pitoresc, intr-una din nopti am zarit o aurora de exceptie.
Ca si bonus, aici am zarit primii reni semi domesticiti.
Acestea sunt doar cateva exemple, secretul este sa iesi cat mai mult de pe drumurile principale si sa explorezi. Toate sunt asfaltate, nu este nici o problema, exceptie cand ninge mai mult noaptea si nu reusesc sa dezapezeasca la timp.
O curiozitate este ca ei nu dau cu nimic pe drum, doar dezapezesc cu frezele de zapada. Toate masinile, fara nicio exceptie, au cauciucuri cu cuie.
Alta informatie importanta este ca nu prea sunt magazine si benzinarii. Doar in orasele mai mari, care arata ca niste sate la noi. Duminica totul este inchis.
Ca si cheltuieli, am incercat sa ramanem la un buget foarte restrans. Nu am mancat la restaurante ci am cumparat din magazine si am gatit cand am avut ocazia.
Urmărește-mă și pe
Leave a reply
Frumos! Felicitari pentru frumosul impartasit! 🙂