Insulele Karimata, arhipelagul din vestul insulei Kalimantan, a fost pentru o saptamana casa noastra.
Apartinand administrativ de regiunea Kayong Utara, insulele sunt un paradis necunoscut turistilor, chiar si multor indonezieni.
Am avut sansa sa facem parte dintr-o echipa de straini (bule) care sa exploreze o parte a acestor insule, in ideea dezvoltarii unui turism sustenabil si neinvaziv.
Ce inseamna asta? Constructiile, si tot ce tine de zona turistica, sa fie parte din natura, iar mentinerea integritatii culturale, a faunei si florei sa fie o prioritate, in detrimentul celor care vor sa faca bani rapid fara sa le pese de ceea ce ramane in urma lor.
Rolul nostru a fost sa facem poze, sa venim cu sugestii despre ce ar avea nevoie un turist pentru a se simti confortabil, ce zone ar avea potential turistic si ce ar trebui imbunatatit pentru a deveni o atractie turistica.
Prima oprire a fost in insula Pelapis si satul cu acelasi nume. Fiind cel mai aproape de insula principala, este si cel mai dezvoltat. Noul guvernator al regiunii – Citra Duani, cel care vrea sa tranforme zona intr-o atractie turistica – era pentru prima data acolo, prilej de glume si aluzii la poza fostului guvernator care inca era pe perete, spre rusinea localnicilor care incercau sa o doseasca prin colturi.
Dupa un peste prajit, orez prajit si…taitei tot prajiti, am pornit sa exploram insula.
Modul traditional de-a face o barca dintr-un trunchi. Au zis ca intr-o saptamana o termina de cioplit.
Noaptea am petrecut-o intr-o casa traditionala, dormind pe podea, langa echipa de la Ministerul Mediului si Padurilor. Tineri pasionati de munca lor si care vor sa faca o diferenta pentru regiunea Kayong Utara. Ei ne-au organizat restul excursiei, sub supervizarea lui Eko – Pak Citra Duani insarcinandu-l pe el cu organizarea si formarea echipei, fiind un calator experimentat.
Noaptea am iesit la pescuit, amenintati de furtuna. Apa era asa agitata incat barca se misca tare de tot, asa de mult incat aproape tuturor ni s-a facut rau. A trebuit sa ne intoarcem, localnicii nu aveau nicio problema si ar fi stat toata noaptea.
Copii fac naveta…pe apa
Ceai la „aragazul” traditional
Urmatoarele zile le-am petrecut in satul Betok de unde am facut excursii in fiecare zi in diferite colturi ale arhipelagului. Acest sat ne-a ramas drag in mod special datorita oamenilor prietenosi, curiosi si deschisi la sugestii. Zambeau sincer si erau dornici sa ne vada tabieturile, cum si ce mancam sau cum ne imbracam.
Intr-o dimineata am fost la scoala din sat, am facut exercitiile zilnice de dimineata impreuna, in timp ce copiii mici si mai mari se rusinau la fiecare privire de-a noastra.
Mancarea…orez, orez si orez…orez cu peste, peste si peste. In fiecare zi! De 3 ori! Orezul era gatit in diverse feluri, inclusiv o ciorba cu un fel de perisoare facute din orez, orez prajit, fiert, lontong (orez lipicios fiert in frunze de banana si apoi taiat bucati), amestecat cu taitei, cu peste. Fiecare visa la prima masa cand ajungem pe insula principala. O salata, vinete sau orice altceva in afara de orez sau taitei.
Orez, peste fiert picant, calamari si peste prajit cu alune. Nu arata rau si era chiar bun, dar noi il mancasem de prea multe ori si simteam nevoia de altceva.
Frunze de banane impletite in care se pune orezul pentru lontong si se fierbe cateva ore.
Cele mai interesante locuri vizitate ar fi cascada Bidadari (in traducere „inger”), satele de pescari Bulu, Kelumpang, Kepayang si Biang.
Trekking spre cascada Bidadari. Ghidul nostru se cam plictisea, ar fi mers mult mai repede prin jungla. Ne deschidea drumul cu maceta.
Localnicii ziceau ca exista nisip sus, de unde curge cascada, semn ca oceanul ajunsese pana aici, probabil inainte sa se formeze insula, sute sau mii de ani in urma.
Multe insule sunt locuite doar in sezonul de pescuit, altele permanent.
Insula Bulu era pustie, nu era sezon de pescuit iar oamenii se intorsesera la familiile lor
Ce ne-a impresionat in mod deosebit a fost diversitatea fizionomiei localnicilor de la o insula la alta, chiar daca erau la cativa kilometri distanta. Chiar si in acelasi sat erau copii care parca proveneau din tari diferite sau macar insule indepartate. Localnicii ne-au spus ca multi provin din insula Belitung, care e pozitionata undeva la sud-vest de Karimata, spre Java si Sumatra.
Ar mai fi asa multe de zis despre experienta noastra, dar va las sa va imaginati povestea prin poze.
Urmărește-mă și pe
Te-ar mai putea interesa
Ceremonia de deschidere a festivalului de arte Bali
Festivalul artelor Bali in imagini
Leave a reply